Liberalizarea pieţei de energie, provocarea U.E. pentru România

Liberalizarea pieţei de energie a devenit obligatorie în România, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Liberalizarea preturilor energiei din țara noastră a fost un proces dificil. Liderii Uniunii au impus Guvernului un calendar al liberalizării prețurilor cu menţiunea că nerespectarea acestuia, obligă ţara noastră la plata unor penalităţi subsţantiale. La nivel european, liberalizarea pieţei de energie a fost configurată încă din iulie 2009 prin adoptarea celui de-al treilea pachet legislativ privind pieţele interne de energie electrică şi gaze naturale, program care trebuia definitivat în anul 2011. România nu s-a conformat termenelor europene, noua lege a energiei fiind adoptată cu întarziere de către camera decizională a Parlamentului și promulgată de către Preşedintele României în prima jumatate a lunii iulie 2012. Liberalizarea pieţei de energie din România şi funcţionarea acesteia în regim concurenţial are la bază câteva repere care transpun principiile consolidării pieţei europene a energiei electrice cum ar fi:

  • implementarea principiului de „disocierea activităților”,
  • eliminarea tarifelor reglementate,
  • protecţia consumatorilor finali,
  • dezvoltarea mediului concurențial prin măsuri care să asigure securitatea accesului la resurse,
  • sustenabilitatea şi competitivitatea sistemului energetic.

Dintre cele trei modele europene de aplicare a principiului de „disociere”, România a optat pentru alternativa operatorului de sistem independent, reglementând separarea activităţilor de producere, furnizare, transport și distribuție a energiei electrice. Graficul de liberalizare a preţurilor aprobat la sfârşitul lunii iunie 2012 printr-un memorandum al Guvernului, prevede eliminarea tarifelor reglementate pentru consumatorii industriali cu începere din septembrie 2013 când 15% din cantitatea de energie destinată acestor consumatori a fost achiziţionată de acestia din piaţa concurenţială, urmând ca liberalizarea integrală să se producă în 5 etape trimestriale succesive. În privinţa tarifelelor reglementate pentru consumatorii casnici, începând cu luna iulie 2013 a fost reglementată achiziţionarea de pe piaţa concurenţială a unui procent de 10% din cantitatea de energie necesară consumului, astfel ca pragul de 50% să fie atins în luna iulie 2015 iar cel de 100% la finalul anului 2017. În condiţiile creșterii treptate a ponderii pieţei concurenţiale a energiei, autoritatea de reglementare în energie va putea interveni și suspenda funcţionarea acesteia, doar în mod excepţional, în situaţii de criză sau în cazul în care este ameninţată siguranţa persoanelor/instalaţiilor sau integritatea sistemului. Protecţia consumatorilor finali a fost consolidată prin reglementarea unor drepturi suplimentare care să asigure calitatea, siguranţa și preţul corect pentru serviciul de furnizare. Noua lege a energiei prevede dreptul consumatorilor de a-şi procura energie electrică de la un furnizor, dreptul de a schimba furnizorul în maxim 3 săptămâni de la iniţierea procedurii în acest sens, dreptul de a încheia contracte cu mai mulţi furnizori în acelaşi timp (drept prevăzut pentru clienţii industriali de mari dimensiuni), etc.. În plus, diferendele rezultate din derularea contractelor vor putea fi soluţionate de către autoritatea competentă, consumatorii având inclusiv dreptul de a beneficia de arbitraj în vederea soluţionării extrajudiciare a diferendelor apărute pe piaţa de energie electrică. În ceea ce priveşte conceptul european de „sărăcie energetică”, în baza noii legi a energiei, consumatorii vulnerabili, definiţi ca "acei clienţi casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse se află în risc de marginalizare socială”, beneficiază de facilități privind asigurarea accesului la "serviciul universal" cu privire la furnizarea energiei electrice precum şi de garanţia interdicţiei deconectării acestora de la reţea, inclusiv în situaţii de criză de energie. Legea energiei cuprinde şi o serie de prevederi care urmează a fi completate în baza unei legislaţii secundare. Cele mai importante dintre acestea sunt :

  • asigurarea accesului la reţelele de transport și distribuție a energiei electrice în mod transparent şi nediscriminatoriu, refuzul urmând a fi temeinic motivat
  • posibilitatea producătorilor și furnizorilor de energie electrică de a-şi alimenta locurile proprii de consum sau consumatorii eligibili prin intermediul unor „linii directe” în absența unui acces corespunzător la reteaua electrică de interes public
  • sancţionarea mai dură a contravenţiilor prin care sunt încălcate principiile de concurenţă loială a participanţilor la piaţa de energie (nivelul maxim al amenzii contravenţionale poate ajunge la 1.000.000 de lei, respectiv la 10% din cifra de afaceri a contravenientului)

Legea energiei a fost contestată de către experţi în domeniul energiei din sectorul nonguvernamental care spun că o continuare a reglementării preţurilor nu aduce beneficii consumatorilor, ci firmelor clientelare şi marilor producători. Spre deosebire de proiectul de lege care prevedea că furnizarea energiei electrice în condiţii reglementate se va realiza pentru clienţii industriali până la data de 31 decembrie 2013, iar pentru clienţii casnici, până la data de 31 decembrie 2015, calendarul liberalizării menţine preţurile reglementate pentru consumatorii casnici cel puţin până la data de 31 decembrie 2017 adică cu 2 ani mai mult decât era prevăzut iniţial. Cu aspecte acceptate sau contestate liberalizarea pieţei de energie a devenit o realitate in România. Piața a devenit volatilă și prețurile urmăresc mai bine echilibrul între cerere și ofertă.